Sursa poza si informatii: Mediafax.ro

Elena Kostyuchenko, jurnalistă rusă originară din Iaroslavl (născută în 1987), a fost o voce proeminentă în jurnalismul independent din Rusia, lucrând pentru ziarul Novaya Gazeta, care a fost ulterior cenzurat. În timpul invaziei Ucrainei, Kostyuchenko a fost nevoită să părăsească țara natală, căutând refugiu în Statele Unite. De la distanță, ea subliniază că, deși „Rusia este mai mare decât (președintele Vladimir) Putin și decât fascismul”, nu ezită să își numească țara astfel.

O privire critică asupra regimului actual

Kostyuchenko reflectă asupra paradoxului istoric al Rusiei, menționând că „Uniunea Sovietică a luptat cândva împotriva fascismului și aproape toate familiile au participat la acel război”. Totuși, ea observă cu îngrijorare retorica și acțiunile regimului actual, care au dus-o la a fi etichetată drept „trădătoare de patrie”.

Experiențe personale de persecuție

În 2023, jurnalista a dezvăluit că suspectează că ar fi fost otrăvită de stat ca urmare a reportajelor sale despre invazia Ucrainei. De asemenea, apărându-și drepturile ca persoană homosexuală, a fost supusă bătăilor și arestărilor. Criticile sale la adresa ambițiilor expansioniste ale Rusiei au generat conflicte chiar și în familie, cu mama sa având dificultăți în a accepta că URSS nu mai este „cea mai importantă țară din lume”.

Responsabilitatea colectivă și provocările actuale

Kostyuchenko subliniază că, deși ar dori să creadă că Putin este singura problemă, „el este doar unul dintre cei 150 de milioane de ruși, iar toți sunt responsabili”. Ea remarcă faptul că „jurnalismul este practic criminalizat” în Rusia și că „fascismul are nevoie de represiune, pentru că se bazează pe frică”.

Semne de schimbare și importanța unității

Jurnalista consideră că primul pas spre schimbare este deja vizibil în Rusia, observând că „oamenii s-au săturat de acest război”, ceea ce reprezintă „o fereastră de oportunitate”. Deși nu consideră realistă posibilitatea unei lovituri de stat, ea crede că o revoluție este un obiectiv de sperat. „Oameni diferiți, cu valori și opinii diferite, au început să lucreze împreună. Acesta este un prim pas”, afirmă ea. Totuși, Kostyuchenko subliniază că „Putin și administrația sa știu acest lucru, de aceea societatea rusă este puternic reprimată, pentru a-i face pe oameni să se teamă unii de alții”.

Rolul presiunii externe și al sprijinului intern

Kostyuchenko nu crede că presiunea externă este eficientă, argumentând că unele sancțiuni menite să izoleze țara au servit de fapt la menținerea economiei și finanțarea războiului. „Așa că, dacă aș fi un politician occidental, m-aș strădui să sprijin societatea civilă din interiorul Rusiei, pe cei care sunt acolo și pot schimba lucrurile”, sugerează ea.

Provocările propagandei și importanța cuvântului

Deși rămâne optimistă, Kostyuchenko admite că mașinăria de propagandă rusă, „extrem de sofisticată, aproape perfectă”, face dificil ca cetățenii să se ridice împotriva guvernului. Ea avertizează că „funcționarii statului rus se gândesc tot mai mult să aplice modelul chinez în realitatea rusă, precum deconectarea de la internet”. „Oamenii tind să creadă că sunt mai inteligenți decât propaganda, dar aceasta influențează pe toată lumea, la diferite niveluri”, subliniază ea.

Puterea cuvântului și legăturile umane

În cartea sa, Kostyuchenko concluzionează că, deși cuvântul nu poate opri un război și nici salva o țară, are puterea de a crea legături între oameni, care, în ultimă instanță, „sunt cel mai puternic lucru pe care îl avem în lume”. Ea nu regretă sacrificiile făcute pentru a-și face vocea auzită, considerându-le necesare în lupta pentru adevăr și dreptate.

Prin experiențele și perspectivele sale, Elena Kostyuchenko oferă o privire valoroasă asupra realităților din Rusia și asupra importanței unității și rezistenței în fața opresiunii și propagandei.