Veneția reînvie un pod plutitor către cimitirul insular pentru Ziua Tuturor Sfinților
Veneția reînnoiește tradiția podului plutitor către cimitirul insular de Ziua Tuturor Sfinților
Veneția readuce la viață un simbol al legăturii cu trecutul – podul plutitor ce leagă orașul de cimitirul insular San Michele, în preajma Zilei Tuturor Sfinților. Această inițiativă reprezintă o împletire între tradiție și modernitate, iar impactul său cultural și spiritual este resimțit puternic atât de localnici, cât și de vizitatori.
Un pod cu rădăcini istorice
În forma sa originală, podul era realizat dintr-o serie de bărci venețiene numite „peata”, legate între ele și acoperite cu scânduri, ancorate în lagună. Această soluție ingenioasă permitea traversarea apei până pe insula San Michele, unde se află cimitirul dedicat celor trecuți în neființă. Odată cu dezvoltarea transportului public pe apă în anii 1950, nevoia podului s-a diminuat, iar acesta a fost abandonat.
După aproape 70 de ani, în 2019, podul plutitor a fost readus în atenția publicului, dar sub o formă modernă, bazată pe o structură modulară de pontoane. Proiectul ambițios a fost întrerupt temporar de pandemia de COVID-19, însă în 2025 a fost reluat, punându-se accent pe transformarea acestui pod într-un element anual simbolic.
Un pod al reconectării cu istoria
Primarul Veneției, Luigi Brugnaro, a subliniat importanța revenirii podului: „Am propus din nou acest pod pentru a reconecta istoria cu oamenii de astăzi. Este o călătorie reală, concretă. Nu este nimic abstract sau filozofic. Este un drum frumos, pe jos, peste apă, care oferă o înțelegere profundă a Veneției”.
Dincolo de simpla funcție practică, podul este perceput ca o punte între trecut și prezent, un traseu care aduce în prim-plan tradițiile orașului lagunar și respectul pentru memoria celor dragi.
Contextul podurilor temporare în Veneția
Veneția, cunoscută pentru cele sute de poduri pietonale permanente, ridică poduri temporare doar în două alte momente importante ale anului: deasupra Canalului Giudecca, pentru sărbătoarea anuală a Mântuitorului, la sfârșitul lunii iulie, și peste Canalul Mare, de Madonna della Salute, în 21 noiembrie.
Podul plutitor către insula San Michele, situată în apropiere de Murano, este cel mai lung dintre cele trei poduri temporare. El traversează o porțiune puțin adâncă a lagunei, de la Fondamente Nove.
Structura sa modernă, cu o lățime de 15 metri, este proiectată să se arcuiească ușor, astfel încât să permită trecerea pe sub ea a taxiurilor acvatice, autobuzelor, ambulanțelor și altor ambarcațiuni. De asemenea, podul este robust și capabil să reziste cu ușurință unor maree de peste un metru în înălțime.
Deschiderea și accesul pe pod
Podul a fost inaugurat joi, exact înainte de Ziua Tuturor Sfinților, când italienii obișnuiesc să-și viziteze morții în cimitire. În primele zile, accesul a fost restricționat doar pentru locuitori, pentru ca începând cu ziua de luni să fie permis și turiștilor.
Istoria cimitirului insular San Michele
Named după vechea biserică din secolul al XV-lea situată pe insulă, cimitirul San Michele a fost înființat în 1807, în urma unui decret al lui Napoleon care impunea mutarea înmormântărilor în afara orașului Veneția. Inițial, insula a devenit locul de odihnă al venețienilor, iar ulterior s-a extins, atât prin umplerea unui canal ce desparte insulele, cât și prin adăugarea unor noi sectoare.
Podul plutitor ce leagă Veneția de această insulă cu valențe istorice și culturale capătă acum o nouă viață, transformându-se într-un traseu simbolic, un drum al amintirii și al respectului pentru tradițiile venețiene. Această reînviere aduce mai aproape comunitățile locale de propriul trecut, consolidând identitatea orașului lagunar într-o manieră tangibilă și emoționantă.
Pentru cei interesați, primarul Luigi Brugnaro a oferit o declarație amplă în cadrul unui interviu acordat Vatican News, exprimându-și convingerea că acest proiect va aduce pace și comuniune între generații.
