Sursa poza si informatii: Mediafax.ro

Un studiu recent realizat de cercetători de la Universitatea Harvard, sub conducerea geofizicienei Natasha Valencic, a evidențiat impactul semnificativ al barajelor construite de om asupra poziției polului magnetic al Pământului. Acumularea masivă de apă în spatele a aproximativ 7.000 dintre cele mai mari baraje din lume a dus la o deplasare a axei de rotație a scoarței terestre cu circa un metru. Acest fenomen contribuie la ceea ce specialiștii numesc adevărata derivă polară (true polar wander), în care suprafața planetei se mișcă în jurul nucleului său magnetic intern.

Studiul subliniază că masa redistribuită datorită barajelor nu afectează direct nucleul Pământului, dar schimbă modul în care greutatea este distribuită pe suprafață. Această redistribuire duce la o mișcare a axei de rotație și, implicit, la o modificare aparentă a poziției polului magnetic. Pe lângă efectele asupra câmpului magnetic, barajele contribuie și la scăderea nivelului mărilor cu aproximativ 21 de milimetri. „Prin reținerea apei în baraje, nu doar că reducem nivelul mărilor, dar și distribuim masa Pământului diferit”, a declarat Valencic. Astfel, efectele se extind și asupra estimărilor privind viitoarea creștere a nivelului mărilor, fenomen deja amplificat de schimbările climatice.

Analiza traseului polului magnetic arată că între 1835 și 1954, acesta s-a deplasat cu 20 de centimetri spre est, în direcția Rusiei, iar ulterior, între 1954 și 2011, s-a mutat cu 57 de centimetri spre vest, în direcția Americii de Nord. Aceste deplasări corespund perioadelor de construcție intensă a barajelor în Europa, America de Nord, Asia și Africa de Est.

Cercetătorii avertizează că aceste schimbări trebuie luate în considerare în toate modelele climatice care estimează creșterea nivelului mărilor. „În funcție de poziționarea barajelor și a rezervoarelor, geometria ridicării nivelului oceanului se schimbă”, a adăugat Valencic. Această influență a omului asupra polului magnetic al Pământului se adaugă altor efecte globale generate de activitatea umană, precum modificarea circulației oceanice, activarea vulcanilor sau subțierea stratului atmosferic.

Aceste descoperiri subliniază importanța înțelegerii impactului activităților umane asupra sistemelor naturale ale planetei și necesitatea de a lua în considerare aceste efecte în modelele climatice și în strategiile de gestionare a resurselor de apă.