Marcel Zancu se mută vara la Vatra Dornei, unde munca sa este apreciată
Sursa poza si informatii: bzi.ro
Din vremea când străzile Iașului răsunau de pașii turiștilor, viața unui artist stradal era mult mai vie și dinamică. Însă schimbările din oraș au determinat artiști ca Marcel Zancu să-și regândească locul unde își desfășoară activitatea, căutând inspirație și recunoaștere în alte orașe.
Viața unui artist în metamorfoză
La 66 de ani, Marcel Zancu, un talentat pictor din Iași, a ales să își schimbe peisajul de vară. Inițial prezent zilnic pe bulevardul Ștefan cel Mare și Sfânt, Zancu a decis să își mute atelierul în aer liber la Vatra Dornei. Motivul? Numărul mai mare de turiști și aprecierea pe care aceștia o arată pentru munca sa.
"Acolo, simt că munca mea este văzută și apreciată cu adevărat de oamenii care mă întâlnesc," mărturisește Marcel într-un ton plin de satisfacție.
De ce pleacă artiștii din Iași?
În ultimii ani, Iașul, cunoscut pentru bogata sa moștenire culturală, a suferit scăderi ale numărului de turiști, ceea ce a impactat direct și artiștii locali care depind de vizibilitatea și aprecierea publicului. Din acest motiv, mulți dintre ei își găsesc adăpost temporar în orașe unde fluxul de vizitatori rămâne constant.
Pentru Iașul, aceasta este o pierdere nu doar economică, dar și culturală. Orașul riscă să piardă imaginea vie de capitală a culturii, care atragea odinioară oameni din toate colțurile țării și nu numai.
Spre un viitor cu mai multe oportunități
Cu toate acestea, speranța nu este pierdută. Artiștii din Iași și autoritățile locale sunt în căutarea de noi modalități de a revitaliza orașul din punct de vedere turistic. Inițiativele care promovează arta locală și crează evenimente culturale pentru a atrage publicul larg rămân o prioritate.
În timp ce Marcel Zancu își găsește inspirația la Vatra Dornei, povestea sa reflectă o realitate mai amplă, cea a artiștilor care continuă să se adapteze și să găsească noi forme de exprimare și audiențe care să le aprecieze munca. Această adaptabilitate este poate cel mai mare testament al rezilienței artiștilor ieșeni.