Sursa poza si informatii: Mediafax.ro

În România anului 2025, dependențele au evoluat și s-au diversificat, afectând în mod tăcut și ireversibil viețile copiilor și adolescenților. Acestea se instalează treptat, adesea sub ochii părinților, educatorilor și adulților din jur, dar fără a fi observate la timp. În cazul unei dependențe, nu există un buton de „STOP” care să poată fi apăsat brusc pentru a rezolva imediat problema. Cum putem identifica semnele că un obicei a devenit o dependență? Care sunt indicii comportamentale la copii care arată că s-a depășit limita? Cine stabilește diagnosticul de dependență și ce măsuri trebuie luate când apare o problemă reală de adicție în viața copiilor?

Dr. Alin Popescu, medic primar în medicină sportivă, cu competență în management sanitar și doctorand în Științe Medicale, atrage atenția asupra complexității dependențelor din societatea actuală și subliniază necesitatea unei strategii clare, realiste și personalizate de prevenție și intervenție pentru părinți.

Transformarea unui obicei într-o dependență

Transformarea unui obicei într-o dependență se poate produce rapid și, de multe ori, nici nu realizăm că s-a întâmplat. Această schimbare intervine insidios pentru persoana afectată. Cei din jur pot observa că intensitatea obiceiului respectiv a intrat în zona de dependență. Depinde foarte mult de tipul de adicție. De exemplu, dacă vorbim despre timpul excesiv petrecut în fața ecranelor, între 8-10 ore pe zi, jocuri de noroc, consum zilnic excesiv de alcool, tutun sau diverse tulburări alimentare care pot intra în sfera adicțiilor, fiecare dintre acestea lansează semnale de alarmă, dar pe care persoana în cauză le subestimează. „Diagnosticul” de adicție nu este pus de un cadru medical, ci de cei din jur: părinți, parteneri, uneori chiar de copii atunci când cresc și devin conștienți de lumea din jur. Apoi apare diagnosticul oficial, pus de specialist, și cel mai important, tratamentul, etapele terapeutice pentru tratarea dependenței.

Importanța diagnosticării și tratamentului rapid

Este esențial să diagnosticăm rapid adicția și să o tratăm cât mai eficient. Dacă nu putem scăpa complet de ea, trebuie să minimizăm riscurile. Ideea de bază este măsura, care este cheia în orice acțiune. Dacă încercăm să menținem un echilibru, nu ajungem la adicție. Dacă am ajuns la adicție, trebuie să o tratăm și să o eliminăm într-un interval de timp scurt. Iar dacă nu o putem elimina complet, trebuie neapărat să reducem riscurile.

Prevenția – măsura de aur

La copii și adolescenți, prevenția este vitală pentru viitorul societății. Așa cum Agenția Națională Anti-doping are o mulțime de acțiuni de prevenire a dopingului, și Agenția Națională pentru Politici și Coordonare în Domeniul Drogurilor și al Adicțiilor va avea din ce în ce mai multe programe privind prevenirea adicțiilor. Prevenția trebuie să pornească de la școală, începând din clasele mici, de la familie și familia extinsă, și de la instituțiile abilitate, pornind de la agențiile nou înființate care vor avea puncte de intervenție în fiecare capitală de județ. Agenția a trecut de sub jurisdicția Ministerului de Interne în jurisdicția Ministerului Sănătății, ceea ce este foarte bine, pentru că mai eficient se vorbește de prevenție în cadrul acesta medicalizat decât într-un mediu militarizat.

Pluridependența și cercul vicios

Când prevenția a eșuat, o dependență o atrage pe alta. Abuzul de internet, jocuri de noroc în exces, abuz de alcool, fumat excesiv sunt aspecte din viața reală. Se intră într-un cerc vicios din care omul iese extrem de rar singur și destul de greu chiar cu ajutor. Sunt foarte multe studii care arată că pluriadicția este dominantă în zilele noastre. Este o realitate. Instalarea se face relativ insidios, dar privind retrospectiv putem identifica pașii succesivi făcuți în luni, ani care au dus la o situație delicată.

Provocările tehnologiei și sedentarismul

Mișcarea este extrem de afectată de dezvoltarea economică și de progresul tehnologic prezent în viața noastră: de la existența mașinii de spălat vase, la aspiratoare, până la curierii care îți aduc totul acasă. Dacă nu ești foarte conștient de importanța mișcării, foarte multe lucruri din jurul tău concură la instalarea sedentarismului, care are efecte nocive asupra sănătății. Sedentarismul, obezitatea, bolile cardiovasculare, sindromul metabolic, dislipidemia, diabetul de tip 2 și iată un cerc vicios uriaș și nociv. Da, ne putem găsi mereu scuze precum traficul îngreunat, lipsa de timp, de parcuri sau de săli de sport, însă scuzele nu ne feresc de boli, ci doar ne încarcă de vină conștiința atunci când ne îmbolnăvim.

Importanța activității fizice

Serviciul celor mai multe persoane din ziua de astăzi este sedentar, mulți stau câte 8 ore la birou, lucrul în IT, în firme unde totul este automatizat și mecanizat reprezintă o majoritate. Și ce nu iau în calcul oamenii care au un astfel de serviciu este că, în lipsa efortului fizic de la muncă, trebuie să faci ceva să compensezi în timpul liber. Prin urmare, practicarea unei activități fizice, precum mersul pe bicicletă, alergatul în parc, înotul, este absolut necesară după serviciu.

Exemplul pozitiv al lui David Popovici

David Popovici este un sportiv de excepție al României care a apărut într-un moment de declin al sportului românesc, dând o flacără de speranță și o energie pozitivă altor participanți la mișcarea sportivă, fie ei amatori sau profesioniști. Pe acest fond, el merită salutat cu multă căldură. Planul lui de a înființa un centru de tratare a adicțiilor ar fi un lucru benefic și un gest extrem de util, cu o mare putere a exemplului, într-o falie socială și medicală în care organizarea este incipientă atât la sectorul prevenție, cât și la cel de diagnosticare și tratament.

Realitatea adicțiilor în România

Am fost uimit să citesc concluziile unui studiu recent realizat de CURS, la inițiativa Asociației „Eu te-am făcut, eu te iubesc”, despre percepțiile și experiențele mamelor din România în legătură cu educația, siguranța, adicțiile, sănătatea mintală și violența domestică. Studiul scoate în evidență o realitate complexă, în care adicțiile, sănătatea emoțională și lipsa sprijinului instituțional se întrepătrund. Rezultatele arată o tensiune constantă între frica declarată la nivel social (unde drogurile sunt percepute ca cel mai mare pericol) și frica trăită în familie (unde dependențele digitale și burnout-ul parental domină). Drogurile domină discursul public, dar adicțiile digitale (telefon 70%, TV 55%) sunt problema zilnică. Tinerele mame se tem de droguri, cele mature de ecrane, orașele se tem de TikTok și internet, satele de anturaj și Facebook. Mamele sunt copleșite, epuizate, triste și fără timp personal și, cu toate acestea, doar 5% merg la specialist și 18% nu apelează la nimeni. Cele mai multe nu cunosc care sunt instrumentele oficiale de care se pot folosi în caz de probleme sau adicții apărute. Grav, foarte grav. Încă există destul de multe diferențe în România între rural și urban