Sursa poza si informatii: Economica.net

Recent, Casa Națională de Asigurări de Sănătate (CNAS) a generat controverse din cauza unei neglijențe legislative aparent minore, care a lăsat neasigurate la sănătate multe persoane cu venituri extrasalariale până în anul 2026. Această situație a rezultat din modificările aduse Codului Fiscal printr-o ordonanță, în încercarea de a simplifica procedurile.

Contextul modificărilor legislative

Pentru a înțelege situația, trebuie menționat că persoanele care nu sunt angajate, dar care obțin venituri din surse precum drepturile de autor, chirii, investiții și altele, trebuiau să își declare veniturile printr-o declarație unică și să plătească contribuția de asigurări sociale de sănătate (CASS). În trecut, aceste persoane erau asigurate automat din momentul depunerii declarației unice estimative pentru anul în curs.

Odată cu promulgarea OUG 128/2024, Guvernul a eliminat necesitatea depunerii declarației unice estimative pentru veniturile obținute începând cu anul 2025. Această schimbare a fost promovată drept o realizare majoră în direcția reducerii birocrației, însă a dus la situații neprevăzute.

Problema întâmpinată

Drept urmare, persoanele care au doar venituri extrasalariale a căror valoare totală în 2025 este de cel puțin 24.300 de lei, nu mai pot beneficia de asigurări de sănătate pe durata anului 2025. Aceasta deoarece autorii ordonanței nu au actualizat corect alte reglementări din legislația fiscală și din Legea Sănătății, care să asigure continuitatea asigurării medicale.

CNAS a încercat să corecteze aceste lacune prin Ordinul nr. 763 din 2025, dar demersul s-a confruntat cu completări legislative confuze și greșite, care nu au rezolvat problema.

Reacțiile la nivel guvernamental și soluțiile propuse

Într-o comunicare oficială, CNAS a clarificat că pentru cei cu venituri din activități independente, asigurarea de sănătate se menține până în mai 2026, cu excepția finalizării activității în 2024. Totuși, persoanele cu alte tipuri de venituri extrasalariale, precum cele din proprietăți intelectuale sau chirii, rămân neasigurate. Greșeala se datorează confuziei dintre reținerea la sursă a CASS și plata acestuia prin declarația unică.

CNAS, într-o tentativă de a clarifica lucrurile, ar trebui să revizuiască formulările ordinului. În mod ideal, trebuie să diferențieze clar între cei care trebuie să depună declarația unică pentru a plăti CASS și cei pentru care reținerea se face la sursă.

Concluzie

Această situație ilustrează cum schimbările legislative incomplete sau prost gestionate pot avea efecte nedorite asupra contribuabililor. De asemenea, subliniază importanța unei abordări coordonate între diferitele prevederi fiscale și legale pentru a preveni asemenea probleme. CNAS va fi nevoită să își reevalueze poziția și să propună soluții viabile până la distribuirea noii declarații unice în 2026 pentru a asigura protecția medicală a tuturor contribuabililor afectați.